Stresul nu apare dintr-o dată brusc și la cote maxime. El trece prin mai multe faze care îi permit individului să ia măsurile potrivite pentru ameliorarea stării și înlăturarea factorilor generatori, dar apar și o serie de simptome fiziologice, psihologice și comportamentale.
Simptomele fiziologice ale stresului: creşterea tensiunii arteriale, precum şi creşterea riscului apariţiei bolilor cardiovasculare, dureri cronice de cap etc.
Simptomele psihologice ale stresului: sentimente de nemulţumire, care se pot manifesta sub diverse forme, cum ar fi tensiune, anxietate, depresie, iritabilitate.
Simptome comportamentale: o reducere a productivităţii, absenteism, abuzul de alcool şi alte forme de manifestare a stresului, care afectează cantitatea şi calitatea muncii.
Ce este stresul psihic?
„Anxietatea s-a născut odată cu omenirea. Și din moment ce nu o vom putea stăpâni niciodată, va trebui să învățăm să trăim cu ea, așa cum am învățat să trăim cu furtuni. ” – Paulo Coelho
Stresul psihic „se delimitează de cel fiziologic prin aceea că se produce pe fondul interacțiunii Eului, a persoanei conștiente de sine și cu o anumită prețuire de sine, cu evenimentele existențiale” (Golu, 2007). Echilibrul vieții psihice poate fi bulversat de factori stresori ca: o nemulțumire de sine, sentimentul unei neîmpliniri, o neconcordanță între aspirație și realizare, o neînțelegere în familie, un conflict interpesonal sau pierderea unei ființe dragi.
În apariţia stresului psihic un rol important îl au particularităţile cognitive (gândire), afective (simțirea aflându-se pe primul loc) și de voință ale subiectului uman.
Particularități individuale ce conțin influențe din experienţa de viaţa familială şi profesională, altfel spus impregnate de biografia individului. Capacitatea de adaptare a fiecărui individ este legată de istoria sa, de modul său de viaţă, de viziunea sa asupra lumii.
Funcția psihică este în strânsă legătură cu funcția organică, ne exprimăm emoțiile prin procese și modificări fiziologice. Furia accelerează bătăile inimii și crește tensiunea arterială, frica provoacă palpitații ale inimii, veselia ne provoacă râsul care pune în mișcare o sumă de mușchi. În procesul psihosomatizării sunt implicate sistemele de transmisie a informației de la cortex la soma (psihosomatic) și de la soma la cortex (somato psihic).
Individul se confruntă zilnic cu agenți stresori care stimulează, antrenează, cresc vitalitatea organismului. Odată deveniți brutali, agenții stresori, pot afecta în sens patologic organismul. O acțiune constantă a agenților stresori brutali, se transformă în psihosomatizare.
Procesul psihosomatic se derulează în șapte etape (I.B. Iamandescu, 1999): provocare (agresiunea psihică), receptare (personalități sensibile), prelucrare (la nivelul sistemului nervos central), amorsare (neuro-endocrino-metabolică și imunitară), detectare (structuri reactive, organe sau aparate țintă), afectare (de la tulburări funcționale la boli organice), relevare (diagnosticarea, stabilirea corelațiilor, a cauzalității și adecvarea terapeutică).
Tulburările psihosomatice sunt modificări clinice mai ample ca intensitate și durată, iar zona respectivă, sau organul se individualizeaza. Supus tensiunii psihice intercurete, răspunsul somantic al individului se transformă în stereotip: cefalee, salve de stranuturi, tulburări de dinamică sexuală. Caracteristic tulburărilor psihosomatice este lipsa substratului organic.
Diagnosticele psihosomatice sunt provocate de o vulnerabilitate psihică a individului la factorul stresor, dar și de o vulnerabilitate de organ. Acest tip de individ intră mai ușor în stres, iar somatizarea stresului poate provoca: ulcer, astm bronșic, artrită reumatoidă, hipertensiune arterială, diabet.
Vulnerabilitatea la stres este strâns legată de tipul de personalitate. Poate fi întâlnită atât la indivizii cu trăsături de personalitate accentuate până dincolo de limita acceptabilității sociale normale, cât și la indivizii cu diferite tipuri de personalitate neaccentuate, dar înclininați către un comportament generator facil de stres psihic.
Cum controlăm stresul?
- Practicați cu regularitate exerciții fizice, de la jogging, yoga, stretching, acestea ajută la eliberarea unei cantități din stresul acumulat în organism.
- Practicați periodic exercițiile de relaxare pe care vi le recomandă psihologul. Vă vor elibera mintea de stres.
- Practicați tehnicile de respirație controlată recomandate pentru dumneavoastră de către psiholog.
- Dacă nu ați apelat până acum la un psiholog, mergeți către un psiholog clinician. Acesta vă poate pune la dispoziție instrumente pentru identificarea nivelului de stres, aflați care sunt modalitățile proprii de coping cu stresul, mecanismele de reziliență ale organismului dumneavoastră și mai mult decât atât, cum să folosiți resursele dumneavoastră personale în a face față în mod sănătos, adaptativ, stresului.
Sănătatea psihică este la fel de importantă ca sănătatea somatică!
Psiholog Clinician Diana Pătulea
