Atacul de panică sau frica de frică

Traversăm o perioadă greu încercată, iar aproape fiecare dintre noi putem simți neliniște, îngrijorare, vulnerabilitate, irascibilitate accentuată. Stările anxioase își pot face simțită prezența în viețile noastre.

     Ce se întâmplă dacă experimentăm un atac de panică?

Încep prin a defini atacul de panică ca fiind o stare de frică fără obiect perceput, cu debut brusc, însoțit de simptome somatice. Atacul de panică are o durată relativ scurtă, rareori depășind 30 de minute, nivelul maxim de anxietate fiind atins în primele 10 minute. Frica este o reacție firească de luptă, fugă sau îngheț, atunci când suntem expuși unui pericol real, vizibil, tangibil.

În timpul atacului de panică, anxietatea este atât de intensă, încât poate fi interpretată eronat. Într-un atac de panică e posibil să resimțim o senzație de pericol iminent acompaniată de simptome fizice cum ar fi: tremur, senzație de leșin, senzație de nod în gât, transpirație, tinitus, palpitații, tahicardie.

     Ce este recomandat să facem?

Să demarăm un proces terapeutic împreună cu un psiholog cu drept de liberă practică.

Tulburarea de panică, sau frica de frică, este o afecțiune în care persoana ajunge să se teamă de simptomele fricii, iar organismul învață să creadă că este în pericol. Când frica apare în lipsa unui pericol vizibil, spunem că este o alarmă falsă, asemenea unei alarme care se declanșează fără a fi pornită de un stimul exterior. Cu timpul, această alarmă falsă devine o alarmă memorată în strategiile de coping ale organismului persoanei. Individul începe să se teamă de simptomele fricii, care până la urmă au un rol benefic de protecție în cazul unui eventual pericol real.

Persoana nu înțelege de ce experimentează aceste simptome, se simte furioasă pe sine și pe ceilalți. Își spune ca atacul de panică este periculos, iar asta cu siguranță înseamnă că i se va întâmpla ceva rău. Astfel, în mod inconștient, autoprogramează un șir nedefinit de viitoare atacuri de panică. Începe să își centreze atenția pe senzațiile intrinseci:

Este drumul sigur către evitarea situațiilor de expunere, percepute ca fiind periculoase: metrou, spații deschise, supermarket, lift și multe altele . În momentele în care situația nu permite evitarea, individul își ia măsuri de siguranță: o sticlă cu apă sau o persoană de încredere care să îl însoțească.

     _{^{Pentru a fi întrunite criteriile pentru un diagnostic de tulburare de panică, individul prezintă atacuri de panică neașteptate, repetate și trăiește o teamă permanentă legată de posibilitatea de a suferi alte atacuri de panică. Planurile comportamental, cognitiv si emoțional ale individului pot fi afectate.}}

Consilierea Psihologică vă ajută în cazul în care vă confruntați cu tulburării de panică și agorafobie, urmând un traseu specific:

•  Persoana este ajutată să înțeleagă natura simptomului; 
•  Sunt identificate situațiile pe care individul le evită sau de care îi este teamă; 
• Sunt evaluate natura, severitatea și frecvența simptomelor și sunt identificate situațiile specifice care declanșează atacurile de panică; 
•  Sunt identificate și restructurate cognițiile iraționale;
•  Tehnici de control al respirației; 
• Tehnici de relaxare;
•  Psihoeducație.

Insist asupra unei evaluări specializate pentru a putea identifica și trata eficient anxietatea și atacul de panică.

În majoritatea cazurilor rezultatele bune și de durată pot fi obținute doar printr-o colaborare strânsă, bazată pe încredere reciprocă, în cadrul echipei psiholog  – persoană care suferă de anxietate sau atacuri de panică.