Te-ai așezat vreodată pe canapea, cu inima bătând mai tare, întrebându-te cum ar fi viața ta dacă ai avea curajul să porți o conversație sinceră cu tine însuți și cu un psihoterapeut? Psihoterapia pentru stima de sine nu înseamnă slăbiciune, ci forță de a te privi cu onestitate și de a-ți regăsi valoarea personală. Într-o lume care vorbește des despre sănătate mintală, dar ezită să se confrunte cu propriile răni, terapia rămâne un spațiu neexplorat pentru mulți, plin de întrebări, prejudecăți, dar și de posibilități reale de transformare.
Ce diferențiază un psihoterapeut competent de o discuție empatică cu un prieten? Cum contribuie psihoterapia la procesul de revalorizare a sinelui? Și de ce este relația cu tine însuți fundamentul oricărei relații sănătoase?
De ce contează stima de sine
În era comparațiilor permanente, a feed-urilor curate și a performanței afișate, mulți ne trezim cu întrebări tăcute: „Sunt destul de bun?”, „Are sens să mai încerc dacă nu sunt perfect?”. Valoarea personală nu este o trăsătură fixă, ci o construcție dinamică, influențată de atașamentele timpurii, de medii relaționale și de narațiunile despre sine pe care le internalizăm.
Stima de sine are efecte profunde asupra capacității de autoreglare emoțională, de luare a deciziilor și de stabilire a limitelor în relații. Când nu ne recunoaștem valoarea, devenim vulnerabili la comportamente de auto-sabotaj, dependență afectivă sau izolare.
Psihoterapeutul – partener, nu magician
În ciuda miturilor populare, psihoterapeutul nu oferă rețete rapide și nici nu „repară” traumele prin simpla ascultare. În schimb, oferă un cadru sigur, în care pot fi explorate gânduri dificile, emoții dureroase și modele de relaționare interiorizate adesea în mod inconștient.
Așa-numita „tehnică de repetiție” (roleplay terapeutic), menționată de Kindman (2025), nu e un simplu exercițiu de comunicare, ci un instrument care permite reconstruirea neuronală a reacțiilor emoționale, într-un mediu reglator. Cu alte cuvinte, nu doar „vorbim despre ce simțim”, ci învățăm să simțim în siguranță.
CBT – eficientă, pragmatică, dar nu miraculoasă
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este recunoscută pentru eficiența ei în tratarea tulburărilor afective (anxietate, depresie, fobii, tulburări de alimentație, ADHD etc.). Potrivit Harvard Health (2024), CBT se bazează pe premise validate științific: identificarea și restructurarea gândurilor automate disfuncționale duce la schimbări comportamentale și emoționale semnificative.
Studiul Crown Counseling (2024) arată că aproximativ 36–42% dintre pacienți înregistrează remisiune sau îmbunătățiri notabile în primele 10–15 ședințe. Totuși, CBT nu este o „soluție universală”; pentru dificultăți relaționale cronice sau traume complexe, terapiile psihodinamice sau experiențiale (ex: schema therapy, terapia centrată pe emoții) pot oferi un cadru mai adecvat.
Încrederea – fundația schimbării
Oricât de sofisticată ar fi o tehnică terapeutică, factorul comun cu cea mai mare putere de predicție asupra succesului este calitatea relației terapeutice. Potrivit meta-analizei StatPearls (2024), alianța terapeutică explică până la 70% din variabilitatea rezultatelor pozitive.
Încrederea apare treptat, prin congruență, empatie și absența judecății. Faptul că terapeutul nu îți spune „ce să faci”, ci stă alături de tine în disconfort, creează baza pentru restructurarea atașamentului și a credințelor despre sine.
Valoarea de sine – fundamentul relațiilor autentice
Autenticitatea nu înseamnă să spui mereu ce gândești, ci să te simți suficient de sigur cu tine încât să nu porți armuri emoționale în relații. A avea valoare nu presupune narcisism sau idealizare de sine, ci acceptare realistă, cu tot cu imperfecțiuni.
Studiile (PsychCentral, 2024) arată că indivizii care dezvoltă o imagine de sine sănătoasă au relații mai echilibrate, reziliență crescută în fața conflictelor și o capacitate superioară de reglare emoțională.
Terapia – nu doar rezolvare, ci spațiu de devenire
Terapia nu e doar un răspuns la criză, ci un cadru de creștere identitară. Acolo poți învăța cum să greșești fără rușine, cum să îți construiești sensul personal, cum să alegi relații bazate pe respect, nu pe nevoia de validare.
Este, în esență, un laborator relațional unde exersezi să fii TU – fără măști, dar cu protecție.
Concluzie:
-
Valoarea personală nu e un „lux”, ci o nevoie de bază pentru sănătate mintală și relații echilibrate.
-
CBT e o unealtă eficientă, mai ales pentru probleme punctuale, dar implicarea emoțională și relația terapeutică rămân elemente esențiale.
-
A cere ajutor nu înseamnă slăbiciune, ci capacitatea de a tolera adevărul despre sine cu maturitate.
Bibliografie:
Harvard Health Publishing – What is cognitive behavioral therapy?
NCBI (National Center for Biotechnology Information) – The therapeutic alliance: The key to psychotherapy outcome
APA (American Psychological Association) – Strong relationships and mental health
Wikipedia – Therapeutic alliance
