Ce este depresia și cum o tratăm?

Ne trăim viața într-o lume în continuă mișcare, în care lumea tânjește după aparenta normalitate și se ascunde în spatele unor măști zâmbitoare.

În realitate, foarte multe persoane se confruntă zilnic cu o bătălie tăcută.

Este lupta cu invitatul nepoftit de la petrecere, care se instalează confortabil pe canapea și refuză să plece.

Pare să-i placă melodiile triste, vremea mohorâtă, nu prea se pricepe la glume și adesea aduce cu el oaspeți precum anxietatea și lipsa de energie.

Poate fi un invitat foarte persistent și greu de îndepărtat, dar depresia nu trebuie să-și găsească un loc permanent în viața noastră!

În cele ce urmează, vom explora în profunzime ce este depresia, modalitățile prin care îi putem face față, care sunt simptomele și cauzele ei, și, mai important, cum ne putem lua rămas bun de la ea.

Ce este depresia, de fapt?

Jung o numea “o stare de spirit în care o persoană se simte descurajată, copleșită și fără sens”.

Din punct de vedere medical, depresia este o tulburare mintală complexă.

Aceasta se caracterizează prin persistența și severitatea simptomelor precum tristețe, pierderea interesului sau plăcerii în activități obișnuite, scăderea energiei, dificultăți de concentrare, modificări ale somnului și apetitului, sentimente excesive de inutilitate sau vinovăție.

Uneori apar chiar și gânduri de suicid.

Toate acestea afectează semnificativ funcționalitatea persoanei și au un impact major asupra calității vieții.

Depresia este cea mai frecventă tulburare mintală din lume și poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă, sex sau statut social.

Prevalența depresiei este mai mare la femei decât la bărbați.

În 2020, 17% dintre femeile adulte din Europa sufereau de depresie, comparativ cu 9% dintre bărbații adulți.

De asemenea, depresia poate deveni o afecțiune cronică, manifestându-se prin episoade care apar și dispar, sau poate apărea ca o comorbiditate în cadrul altor afecțiuni.

Care sunt simptomele depresiei?

Știi de ce depresia nu se pricepe la socializare?

Pentru că mereu își anulează planurile.

Această anecdotă este una interesantă, însă te invit să vedem în amănunt cum putem depista simptomele depresive.

Ține cont că acestea pot varia în intensitate de la o persoană la alta.

• Stare persistentă de tristețe sau melancolie. Persoanele cu depresie se simt triste sau lipsite de speranță în mod constant, fără o cauză anume. Tristețea este adesea însoțită de o lipsă generală de speranță și pot simți că nu pot ieși din această stare sau că lucrurile nu se vor îmbunătăți vreodată. Pot exista sentimente de disperare și îndoială față de propria capacitate de a produce schimbări în propria viață.
• Pierderea interesului sau a plăcerii. Anhedonia, așa cum mai este cunoscut acest simptom, se manifestă prin incapacitatea de a ne bucura sau de a simți plăcere prin intermediul lucrurilor sau activităților care obișnuiau să ne facă fericiți înainte. Acest simptom vine la pachet cu scăderea nivelului de motivație și interes. Împreună, astfel de simptome pot duce la izolare socială. Oamenii pot evita contactul cu prietenii și familia și pot refuza să participe la evenimente sociale. Hobby-urile, activitățile sociale sau chiar responsabilitățile zilnice pot deveni neatractive și pot părea lipsite de sens.
• Tulburări ale somnului, oboseală și dificultăți de concentrare. Tulburările somnului sunt unele dintre cele mai comune simptome, strâns legate de nivelul de energie și funcționarea cognitivă. Cei afectați pot să se confrunte cu insomnii, gânduri neliniștite care îi tulbură noaptea sau dificultăți în a menține un somn odihnitor. În contrast, alte persoane pot experimenta hipersomnia, simțind nevoia de a dormi mai mult decât în mod obișnuit, cu toate că nivelul lor de energie rămâne redus și insuficient pentru a face față activităților zilnice. Pe termen lung poate apărea oboseala cronică, ce poate face ca fiecare sarcină să pară copleșitoare. Persoanele afectate pot simți lipsă de motivație, dificultăți în a menține atenția, în a lua decizii sau a gândi clar. Simptomele legate de somn, oboseală și concentrare sunt un cerc vicios care amplifică stresul și anxietatea.

• Sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă. Persoanele cu depresie pot avea senzația că nu valorează nimic și că nu aduc niciun aport pozitiv în viața lor și a celor din jur. Aceste sentimente pot fi copleșitoare și pot duce la scăderea stimei de sine. Persoanele afectate pot să se autoînvinovățească pentru greșeli minore sau să se simtă responsabile pentru problemele altor persoane, chiar dacă acestea nu sunt în controlul lor. Depresia poate alimenta o voce interioară critică și negativă care judecă în mod constant și sever fiecare acțiune sau decizie. Această autocritică poate crea o spirală descendentă a negativității și a imaginii pe care o avem despre noi.
• Dificultăți în relații. Persoanele afectate pot simți că le este din ce mai greu să se conecteze emoțional cu cei din jur și să mențină relații sănătoase. Pot deveni mai retrase, evitând contactul social. Interacțiunile cu prietenii și familia pot părea obositoare și inutile. Depresia ne poate afecta capacitatea de a comunica deschis și eficient, de a ne exprima emoțiile sau de a înțelege și a răspunde la nevoile emoționale ale celorlalți. O persoană cu depresie poate deveni irascibilă și iritabilă, chiar și față de cei care încearcă să o ajute. În unele cazuri, depresia poate duce la comportamente autodistructive, cum ar fi auto-vătămarea sau abuzul de substanțe.
• Schimbări ale greutății sau apetitului. Creșterea apetitului și tendința de a consuma alimente bogate în calorii sau comfort food sunt cauzate adesea de nevoia de a face față emoțiilor negative. Creșterea în greutate poate contribui la o imagine negativă a corpului. Pe de altă parte, alți oameni cu depresie observă pierderi semnificative în greutate. Depresia poate reduce apetitul sau poate conduce la neglijarea meselor, ceea ce ne poate afecta energia și starea generală de sănătate.
• Gânduri de suicid. Unul dintre aspectele cele mai îngrijorătoare și serioase ale depresiei este apariția gândurilor de suicid sau auto-vătămare. Acestea pot varia de la gânduri pasive, precum dorința de a dispărea sau de a nu mai exista, la gânduri active, cum ar fi planificarea detaliată a auto-vătămării. Aceste gânduri pot să apară atunci când o persoană simte că nu mai poate face față suferinței sau că nu există nicio cale de ieșire din starea de disconfort. Gândurile de suicid sunt un semnal de alarmă și necesită intervenție imediată. Cei care se confruntă cu astfel de gânduri au nevoie să fie susținuți și îndrumați către un medic psihiatru.
• Simptome atipice. Deși sunt mai greu de identificat drept simptome ale depresiei, unele simptome frecvente precum agitația sau încetinirea psihomotorie, durerea fizică inexplicabilă, durerile de cap sau de spate, durerile musculare sau alte tipuri de disconfort fizic sau probleme gastrointestinale, necesită o evaluare atentă pentru a asigura un diagnostic corect și un tratament adecvat.

Care sunt cauzele depresiei?

Cauzele depresiei nu sunt pe deplin înțelese, dar există un consens general că acestea rezultă dintr-o combinație de factori sociali, biologici, psihologici și de mediu.

Cauzele sociale ale depresiei includ:

• izolarea socială,
• stresul și presiunea socială,
• stigmatizarea,
• problemele în relații,
• violența domestică,

Factorii biologici cuprind:

• dezechilibre chimice,
• factori genetici,
• factori hormonali,
• boli sau alte tipuri de afecțiuni.

Cauzele psihologice ale depresiei includ:

• abuzul,
• traumele,
• tipare de gândire negative,
• stima de sine scăzută,
• stilul de atașament.

Factorii de mediu sunt:

• condițiile de viață,
• evenimente de viață stresante,
• dificultăți economice,
• dificultățile legate de identitate, cultură și societate,
• lipsa accesului la serviciile de sănătate mintală.

Izolarea socială

Izolarea socială reprezintă unul dintre capitolele semnificative din povestea depresiei.

Lipsa unui cerc de prieteni apropiați și de suport social poate genera un cerc vicios de gânduri negative și sentimente de singurătate.

Lipsa conexiunilor sociale, fie din cauza unor evenimente de viață sau a unor circumstanțe personale, poate crea un vid emoțional care va alimenta depresia.

Sprijinul social și intervenția empatică joacă un rol foarte important în tratarea și prevenirea depresiei.

Construirea conexiunilor autentice, încurajarea comunicării și crearea unui mediu în care ne putem exprima emoțiile și împărtăși experiențele sunt fundamentale pentru a menține depresia la distanță.

Eșecul și pierderile

Eșecurile și pierderile fac parte din viață. Acestea sunt momente dificile și pot aduce cu ele o varietate de reacții psihologice și emoționale pe care trebuie să le gestionăm cu atenție.

În momentele în care depunem eforturi susținute într-o activitate sau proiect, iar rezultatul se soldează cu un eșec, sau când ne confruntăm cu pierderea unei persoane apropiate sau a unui animal de companie, suntem supuși unor provocări intense din punct de vedere psihologic și emoțional.

Eșecul personal poate avea un impact profund asupra noastră.

Poate eroda stima de sine și încrederea, provocând o serie de emoții precum tristețe, dezamăgire, vinovăție și frustrare.

Este important să recunoaștem că astfel de sentimente sunt naturale și fac parte din experiența umană.

Un eșec are, însă, și oportunități de creștere și învățare.

Putem să ne concentrăm asupra aspectelor pozitive ale experienței și să învățăm din ceea ce s-a întâmplat.

Chiar dacă tot ceea ce obținem dintr-o experiență negativă este o lecție valoroasă despre noi sau despre viață, aceasta poate fi privită și ca un moment de creștere și maturizare.

În ciuda provocărilor, este important să rămânem pozitivi și să căutăm să împărtășim experiențele unui prieten sau să le discutăm în cadrul unei ședințe de psihoterapie.

Alți factori sociali

Persoanele care au situații sociale dificile precum probleme financiare, relații disfuncționale, presiuni intense la locul de muncă, sarcini de îngrijire a copiilor sau a altor membri ai familiei și alte tipuri de îndatoriri sociale, pot avea un risc mai mare de a dezvolta depresie din cauza stresului constant.

Stigmatul social legat de sănătatea mintală, și nu doar, poate împiedica unele persoane să caute ajutor sau tratament pentru depresie.

Teama de judecată sau de discriminare socială poate duce la amânarea sau neglijarea unei intervenții.

Stigmatul asociat orientării sexuale sau presiunile sociale referitoare la conformarea cu normele de gen pot influența negativ starea de sănătate mintală, mai ales a tinerilor

După cum am evidențiat anterior, dificultățile în stabilirea și menținerea relațiilor sănătoase pot accentua senzația de singurătate.

De asemenea, sentimentul de neîncredere sau de marginalizare în cadrul comunității sau al grupurilor sociale poate fi influențat și de alți factori culturali și sociali.

Condițiile socio-economice și accesul la servicii de sănătate mintală sunt de asemenea elemente importante în prevenirea și tratarea depresiei.

Dezechilibre chimice

La nivel biologic, depresia este adesea asociată cu dezechilibre chimice în creier, în special cu scăderea nivelului de neurotransmițători, precum serotonina și dopamina.

Acești neurotransmițători sunt responsabili pentru starea de spirit și plăcere.

Consumul excesiv de alcool și substanțe psihoactive poate perturba această chimie subtilă, contribuind la manifestarea sau accentuarea simptomelor depresive.

Factori genetici

Dovezile științifice sugerează că predispoziția către depresie poate fi transmisă genetic.

Cu alte cuvinte, există componente genetice ereditare asociate cu depresia.

Influența acestora poate varia de la o persoană la alta.

Chiar dacă o persoană are o predispoziție genetică la depresie, acest lucru nu garantează că va dezvolta afecțiunea.

Totodată, dacă depresia apare din cauza acestei predispoziții, există metode de tratament eficiente care pot ajuta la gestionarea și ameliorarea simptomelor.

Boli fizice și medicamente

Bolile cronice, afecțiunile tiroidiene sau cancerul pot fi asociate cu dezvoltarea depresiei.

De asemenea, unele medicamente, inclusiv cele pentru tratarea afecțiunilor fizice, pot avea ca efect secundar dezvoltarea simptomelor depresive.

Unul dintre cele mai importante progrese în înțelegerea cauzelor și tratamentelor depresiei este descoperirea rolului inflamației și analiza markerilor inflamatori aflați în sânge și în țesuturi.

Markerii inflamatori sunt produși de celulele imune și sunt implicați în răspunsul inflamator al organismului la infecții și alte afecțiuni.

S-a constatat că persoanele cu depresie au nivelul markerilor inflamatori mai ridicat, iar inflamația nu este doar o consecință a depresiei, ci joacă un rol în apariția și progresia acesteia.

Totodată, s-a cercetat influența microbiomului intestinal asupra depresiei.

Microbiomului intestinal este un ecosistem complex de bacterii, ciuperci și alte microorganisme.

Acestea trăiesc în intestin și joacă un rol important în sănătate, inclusiv în răspunsul inflamator.

Studiile au arătat că persoanele cu depresie au un microbiom intestinal diferit de persoanele sănătoase, acesta fiind asociat cu nivelul crescut de markeri inflamatori.

Microbiomul intestinal poate contribui la inflamație prin producția de molecule inflamatorii, modificarea răspunsului imunitar al organismului și reducerea absorbției de nutrienți.

Sănătatea microbiomului intestinal poate fi îmbunătățită printr-o dietă bogată în fibre, consum redus de alimente procesate, consum de probiotice și evitarea antibioticelor care pot ucide bacteriile sănătoase.

Factori psihologici

Maniera în care percepem și gestionăm stresul exercită o influență semnificativă asupra stării noastre de sănătate mintală.

Persoanele mai pesimiste sau autocritice au o predispoziție mai mare de a dezvolta simptome depresive.

Evenimentele stresante din viață, inclusiv reactivarea unei traume din copilărie, pot acționa ca factori declanșatori sau pot accentua manifestările depresive.

Gândirea negativă și atenția constantă asupra părții goale a paharului pot alimenta simptomele depresive.

Ruminația, care implică gândirea obsedantă și reflecția asupra emoțiilor negative, apare de obicei pasiv și involuntar și contribuie la intensificarea acestor simptome.

Nu în ultimul rând, dezechilibrele emoționale și incapacitatea de a gestiona adecvat sentimentele intense pot fi implicate în apariția depresiei.

Factorii psihologici interacționează adesea cu factorii biologici și sociali, contribuind la complexitatea acestei afecțiuni.

Îndepărtarea de sine este un fenomen interior, care poate fi cauzat și de neînțelegerea propriei existențe, a sensului vieții și al lumii în care trăim.

Deconectarea de propriile emoții, valori și aspirații dă naștere la sentimente de alienare, confuzie și disconfort psihologic, iar trăirea în mod repetat a acestor experiențe poate fi un factor declanșator al depresiei.

În ciuda agitației zilnice și a stresului care vine la pachet cu zecile de decizii pe care trebuie să le luăm, avem întotdeauna posibilitatea să ne acordăm o pauză pentru a ne reconecta cu noi sau pentru a ne redefini propriul sens.

Principalele tipuri de depresie

Tipurile de depresie sunt diferențiate pe baza factorilor declanșatori, a intensității simptomelor și a duratei episoadelor depresive.

Aceste tulburări împărtășesc trăsături comune în simptome și factori de risc, contribuind la includerea lor în categoria generală a tulburărilor depresive.

Mai jos, vom prezenta cele mai răspândite tipuri de depresie:

Depresia majoră

Depresia majoră, denumită și tulburarea depresivă majoră, se evidențiază ca fiind cea mai comună și cunoscută formă de tulburare depresivă.

Se manifestă prin persistența unei dispoziții afective negative, caracterizată de sentimente intense de tristețe, dezinteres și pierderea plăcerii în activitățile cotidiene.

Simptomele asociate includ perturbări ale somnului (insomnii sau hipersomnii), precum și modificări ale apetitului și greutății corporale.

Oboseala constantă și epuizarea fizică și mintală sunt aspecte frecvente ale depresiei majore.

Persoanele afectate pot experimenta sentimente de vinovăție sau inutilitate, dezvoltând gânduri pesimiste și autoacuzatoare cu privire la ei înșiși și la realizările lor.

De asemenea, persoanele cu depresie majoră pot manifesta dificultăți semnificative în ceea ce privește concentrarea și luarea deciziilor.

În cele mai severe cazuri, această tulburare poate culmina cu gânduri de moarte sau sinucidere, reprezentând un aspect grav care necesită intervenție imediată și tratament specializat.

În comparație cu alte tipuri de depresie, depresia majoră are simptome severe și persistente care durează cel puțin două săptămâni.

Tulburarea depresivă persistentă

Tulburarea depresivă persistentă, cunoscută și sub numele de distimie, se caracterizează prin prezența simptomelor depresive, însă într-o formă mai puțin severă în comparație cu depresia majoră.

Acestui tip de depresie îi este caracteristică o strae cronică, care persistă timp de cel puțin doi ani la adulți sau un an la copii și adolescenți.

Simptomele sunt prezente majoritatea zilelor și includ un sentiment cronic de tristețe, melancolie sau iritabilitate, însoțit de alte simptome depresive precum perturbările în somn (insomnie sau hipersomnie), schimbări ale apetitului și greutății corporale, oboseală constantă și scăderea nivelului de energie.

Aceste simptome pot varia în intensitate, dar ele sunt prezente în mod constant și pot afecta negativ capacitatea individului de a funcționa în mod obișnuit.

Persoanele cu distimie pot resimți o pierdere a interesului sau a plăcerii în activități care anterior erau considerate plăcute.

Deși simptomele tulburării distimice pot părea mai puțin severe în comparație cu cele ale depresiei majore, această tulburare este cronică și poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții pe termen lung.

Tulburarea afectivă sezonieră

Tulburarea afectivă sezonieră, cunoscută și sub numele de Depresia de Iarnă sau Depresia de Sezon Rece, reprezintă o formă specifică de depresie ciclică, caracterizată de apariția simptomelor depresive în mod regulat, în special în sezonul rece, și remisia acestor simptome în sezonul cald.

Această afecțiune este adesea corelată cu fluctuațiile sezoniere ale luminii solare și poate afecta persoanele în mod diferit.

Simptomele includ, dar nu se limitează la, o stare de spirit persistentă proastă, izolarea, pierderea interesului sau a plăcerii, oboseală, creșterea apetitului și, în consecință, creșterea în greutate.

Depresia bipolară

Depresia bipolară, cunoscută și sub numele de tulburare bipolară, se caracterizează prin alternarea episoadelor depresive cu episoade de manie sau hipomanie, în care starea de energie și excitație sunt crescute.

Această formă de depresie afectează modul în care persoana se simte, gândește și se comportă.

Diagnosticarea și gestionarea depresiei bipolare implică adesea o abordare complexă, care poate includemedicamente pentru stabilizarea dispoziției și terapie psihologică complementară.

Depresia prenatală și postnatală

Depresia perinatală este o formă specifică de depresie care apare la femei în timpul sarcinii, în orice moment din cele nouă luni de gestație.

Depresie postnatală, în schimb, apare după naștere, de obicei în primele săptămâni sau luni postpartum.

Simptomele pot include tristețe, anxietate, oboseală și dificultăți în dezvoltarea legăturii cu bebelușul.

Aceste forme de depresie pot avea un impact semnificativ asupra mamei și a copilului, de aceea este important sprijinul social, evaluarea psihologică și tratamentul specializat.

Depresia psihotică

Depresia psihotică este o formă de depresie în care persoana afectată experimentează simptome psihotice, cum ar fi iluzii sau halucinații.

Acestea apar pe lângă simptomele tipice de depresie.

Combinația de simptome poate fi severă și necesită o intervenție specializată pentru gestionare.

Depresia asociată unor afecțiuni medicale

Depresia asociată cu anumite afecțiuni medicale poate apărea ca o complicație a altor probleme de sănătate, cum ar fi boala Parkinson, Alzheimer, Lyme sau alte afecțiunile cronice.

Această formă de depresie poate avea caracteristici specifice în funcție de afecțiunea medicală subiacentă și necesită o abordare multidisciplinară pentru gestionare.

Cum se diagnostichează depresia?

Diagnosticarea depresiei începe, de obicei, cu o evaluare efectuată de către un medic de familie sau psiholog clincian.

Obiectivul este de a identifica simptomele, durata și frecvența acestora, precum și factorii de stres sau evenimentele din viața personală care ar putea contribui la apariția sau exacerbarea depresiei.

În timpul evaluării medicul sau psihologul va utiliza diferite instrumente de diagnostic. Pentru o evaluare suplimentară și tratament, un psiholog clinician poate decide că este necesară consultarea unui medic psihiatru.

Criteriile DSM-5

Unul dintre cele mai utilizate sisteme de diagnostic pentru depresie este Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale(DSM-5).

Acest manual oferă criterii specifice de diagnostic care trebuie îndeplinite pentru a stabili prezența depresiei.

Aceste criterii includ prezența unui anumit număr de simptome depresive timp de cel puțin două săptămâni, inclusiv simptome precum tristețea persistentă și pierderea interesului sau a plăcerii în activități obișnuite.

Instrumente de Evaluare a Simptomelor

Pe lângă criteriile DSM-5, profesioniștii din domeniul sănătății mintale utilizează adesea instrumente de evaluare a simptomelor pentru a obține o imagine mai detaliată a severității și frecvenței simptomelor depresive.

Aceste instrumente, precum Scala de Depresie Hamilton sau Inventarul de Depresie Beck, ajută la cuantificarea simptomelor și la evaluarea răspunsului la tratament.

Perspective viitoare în diagnosticarea depresiei

Biomarkeri

Unul dintre domeniile promițătoare în diagnosticarea depresiei este identificarea biomarkerilor, adică a indicatorilor biologici care pot fi măsurați în sânge sau în alte țesuturi pentru a confirma prezența depresiei.

De exemplu, cercetările actuale se concentrează pe identificarea markerilor inflamatori, nivelul de cortizol și modificările genetice care pot fi corelate cu depresia.

Acești biomarkeri ar putea ajuta la o diagnosticare mai precisă și la personalizarea tratamentului.

Imagistică Cerebrală Avansată

Tehnologiile avansate de imagistică cerebrală, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) și tomografia cu emisie de pozitroni (PET), au revoluționat cercetarea asupra depresiei.

Aceste tehnici permit cercetătorilor să observe activitatea cerebrală și să identifice anomalii structurale sau funcționale care pot fi asociate cu depresia.

În viitor, aceste tehnologii ar putea fi utilizate pentru a ajuta la confirmarea diagnosticului și la evaluarea eficacității tratamentului mult mai rapid.

Depresia la copii

Depresia la copii este o problemă serioasă, care poate fi dificil de diagnosticat și tratat.

Una dintre provocări este că simptomele depresiei la copii tind să fie diferite de cele ale adulților.

Copiii cu depresie pot prezenta simptome precum iritabilitate, probleme de somn, dificultăți de concentrare și modificări ale apetitului.

Aceste simptome pot fi atribuite cu ușurință altor afecțiuni, cum ar fi stresul sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).

Statistic, 34% dintre adolescenții din întreaga lume, cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani, sunt în pericol de a dezvolta depresie clinică, ceea ce depășește estimările raportate pentru persoanele cu vârste între 18 și 25 de ani.

Conform unei meta-analize publicate în revista de psihiatrie a Universității Harvard, efectuate pe toate vârstele și țările, s-a constatat că depresia majoră este prezentă în medie de 1,95 mai des la femei decât la bărbați (Raport de șanse, RS).

Aceasta diferență apare în jurul vârstei de 12 ani, cu un RS de 2,37, și atinge un maxim al RS de 3,02 în perioada 13 – 15 ani.

În cadrul analizei au fost analizate dovezi privind vulnerabilitățile afective (temperament), vulnerabilitățile biologice (gene, hormoni sexuali și momentul pubertății), vulnerabilitățile cognitive (stil cognitiv negativ, conștientizarea aspectului corporal și ruminație) și expunerea la stres, cu accent pe diferențele de gen în traumele legate de viața sexuală, precum abuzul sexual asupra copiilor.

De asemenea, au fost examinați și factorii socioculturali precum diferența și inegalitatea de gen.

Factori de risc ai depresiei la copii

Printre factorii critici în dezvoltarea și manifestarea depresiei în rândul copiilor se numără:

• impactul rețelelor de socializare,
• istoricul familial,
• stresul școlar,
• imaginea corporală,
• comportamentul alimentar dezorganizat,
• experiențele de abuz în copilărie,
• statutul de migrant,
• abandon sau percepția abandonului (părinți plecați în străinătate la muncă, deces, etc.)

Copiii expuși la standardele de frumusețe corporală prin intermediul mass-media, reclamelor și rețelelor sociale, pot dezvolta imagini corporale distorsionate.

De asemenea, copiii supraponderali sau cu probleme de ponderabilitate pot fi supuși la stigmatizare socială și pot fi marginalizați de către colegi.

Toate acestea pot duce la izolare socială, declanșând depresia sau anxietatea la copii.

Copiii imigranți și copiii lăsați în urmă de ambii părinți prezintă un risc crescut de a dezvolta depresie.

Calitatea relațiilor lor cu părinții și profesorii poate juca un rol semnificativ în această situație.

Separarea de părinți și dificultățile de adaptare la mediul nou pot contribui la un nivel ridicat de stres și anxietate.

De asemenea, există o legătură între utilizarea social media și sănătatea mintală precară la copii și tineri.

Studiile au arătat că cei care folosesc social media în mod excesiv sau care sunt expuși la conținut negativ în mediul online sunt mai predispuși să experimenteze simptome de depresie, anxietate și comportamente autodistructive.

Pe măsură ce platformele de social media devin din ce în ce mai avansate, o varietate mai mare de interacțiuni și experiențe pentru utilizatori sunt puse la dispoziție.

Astfel devine important să analizăm impactul specific pe care expunerea la anumite conținuturi sau experiențe îl are asupra tinerilor.

Atât timpul petrecut pe social media este util de analizat, cât și modul în care anumite conținuturi sau experiențe pot influența sănătatea mintală și emoțională a tinerilor.

În acest context digital, influencerii joacă un rol din ce în ce mai mare în modelarea și influențarea comportamentului copiilor.

Care sunt complicațiile depresiei?

În absența unui tratament adecvat, depresia prezintă un factor de risc ridicat.

Această tulburare are potențialul de a deschide ușa către o serie de afecțiuni grave de sănătate fizică, cum ar fi boli cardiovasculare, accident vascular cerebral, diabet, obezitate sau cancer.

Persoanele cu depresie au un risc crescut de abuz de alcool și droguri, asociat cu nevoia de a face față simptomelor depresiei și de a regla stările emoționale.

Conform National Library of Medicine din Statele Unite ale Americii, tulburările mintale și, în special, depresia, sunt cele mai prezente în rândul persoanelor care se confruntă cu gânduri suicidale.

Conform datelor statistice, persoanele care suferă de depresie prezintă un risc de suicid de 11 ori mai maredecât persoanele sănătoase.

Cum se tratează depresia?

Percepțiile publicului cu privire la depresie sunt diverse și adesea influențate de stereotipuri și dezinformare.

Deși unele persoane consideră depresia ca fiind o slăbiciune personală sau cred că poate fi depășită pe cont propriu, este important să recunoaștem că depresia este o afecțiune gravă care necesită tratament din partea unui specialist.

În cele ce urmează vom combate miturile care consideră medicamentele antidepresive periculoase sau ideea că terapia este ineficientă.

Este important să promovăm educația corectă și să eliminăm stigmatizarea asociată depresiei, pentru ca cei afectați să primească suportul de care au nevoie.

Psihoterapia

Psihoterapia implică utilizarea metodelor clinice și a abordărilor interpersonale bazate pe principii psihologice pentru a ajuta oamenii să-și schimbe comportamentele, gândurile, emoțiile sau alte caracteristici personale în direcția dorită de aceștia.

Psihoterapia este eficientă în tratarea depresiei.

În complementaritate cu tratamentul medical pare să obțină cele mai bune rezultate la adulți.

Nu există dovezi că efectele diferitelor tipuri de terapie sunt semnificativ diferite între ele.

Mai multe studii au arătat că principalele tipuri de terapie au efecte comparabile în tratarea depresiei în îngrijirea primară.

Cu toate acestea, între 20%-30% dintre pacienții cu depresie majoră nu sunt avantajați de intervenția clasică sau prezintă un risc ridicat de recidivă.

Ce ne spun aceste date este că nu există un singur tratament care să fie eficient pentru toți pacienții.

Este important să se lucreze cu un profesionist din domeniul sănătății mintale pentru a dezvolta un plan de tratament personalizat.

Psihoterapia construiește o punte de comunicare și încredere între terapeut și pacient, oferind un spațiu sigur pentru explorarea și înțelegerea profundă a gândurilor și sentimentelor.

În cadrul psihoterapiei se dezvoltă abilități de adaptare și soluționare a problemelor, pentru a face față mai eficient stresului și provocărilor.

Psihoterapia încurajează schimbarea de comportament și de gândire, sprijinind pacientul să renunțe la modelele negative și autodistructive de cogniție.

Exercițiile fizice

Exercițiile fizice regulate au o rată de răspuns comparabilă cu psihoterapia sau tratamentul medical.

Acestea acționează asupra mai multor mecanisme biologice implicate în depresie, precum: inflamațiile, stresul și neuroplasticitatea creierului, capacitatea acestuia de a se schimba și de a se adapta.

Un studiu realizat recent arată că exercițiile fizice nu sunt la fel de eficiente pentru toți, rata de răspuns fiind influențată de diverși factori precum vârsta pacienților, sexul și factorii declanșatori ai depresiei.

Același studiu arată că un nivel scăzut de activitate fizică (mai puțin de 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână) este asociat în mod constant cu o rată crescută a depresiei, cu 42% mai mare.

Această asociere crește considerabil odată cu înaintarea în vârstă.

Totodată, în studiul Depression Outcomes Study of Exercise, s-a constatat o rată de răspuns de aproximativ 40% la persoanele care au început să practice activități sportive în mod regulat, iar studiul REGASSA a găsit o rată de răspuns de aproximativ 50%.

Sunt disponibile numeroase alte activități alternative care pot contribui la abordarea depresiei, cum ar fi adoptarea unui regim alimentar echilibrat și sănătos, menținerea unui program regulat de somn și angajarea în strategii de reducere a stresului.

Tratamentul medicamentos

În tratamentul medicamentos al depresiei se utilizează diverse clase de antidepresive.

Mai mult decât atât, medicamentele se administrează doar sub supravegherea unui medic psihiatru, care evaluează nevoile și răspunsurile individuale și face ajustările necesare.

Iată care sunt principalele clase de antidepresive:

• Antidepresive selective ale recaptării serotoninei (ISRS). Aceste medicamente cresc nivelul de serotonină în creier, neurotransmițătorul asociat cu reglarea stării de bine. Exemple: fluoxetină, sertralină și escitalopram.
• Antidepresive ale recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN). Aceste medicamente acționează asupra mai multor neurotransmițători. Exemple: venlafaxină și duloxetină.
• Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO). Aceste medicamente sunt mai rar prescrise, din cauza interacțiunilor medicamentoase și restricțiilor alimentare stricte asociate cu aceste medicamente. Exemple: fenelzină și tranilcipromină. Aceste medicamente pot avea și efecte secundare considerabile și nedorite. Amintim dintre ele: greața, amețelile, somnolența, tulburările de somn și senzația de neliniște. În anumite cazuri, atunci când se depășește doza recomandată, medicamentele pot avea consecințe grave, chiar și moartea.
• Antidepresive triciclice și tetraciclice. Aceste medicamente sunt mai vechi și au mai multe efecte secundare decât ISRS sau IRSN, precum hipotensiune ortostatică, tulburări urinare, constipație, dar pot fi utile în anumite cazuri. Exemple: amitriptilină și imipramină.

Antidepresivele ISRS si IRSN au totuși și efecte adverse.

Printre acestea se observă des greața și vărsăturile, tulburări gastro-intestinale, scăderi ale funcțiilor sexuale, insomnie sau somnolență excesivă în timpul zilei.

Unii oameni pot lua în greutate în timpul tratamentului sau pot prezenta creșterea tensiunii arteriale.

Este important ca tratamentul să fie monitorizat constant.

Începerea unui regim terapeutic cu ajutorul medicamentelor este o decizie dificilă, dar importantă pentru procesul de vindecare al depresiei.

De avut în vedere este și faptul că întreruperea abruptă a tratamentului poate induce simptome de amețeală, greață, iritabilitate și tulburări de somn.

Cum putem preveni depresia?

Exerciții fizice regulate

Așa cum am arătat mai sus, exercițiile fizice contribuie semnificativ la îmbunătățirea stării de spirit și la reducerea simptomelor depresiei.

Sportul ajută la eliberarea endorfinelor, cunoscute sub numele de „hormonii fericirii”.

Începe cu activități ușoare, cum ar fi plimbări zilnice și mărește treptat intensitatea exercițiilor.

Este important să fie practicate gradual și alese activități fizice plăcute, astfel încât mișcarea să devină o componentă agreabilă a rutinei zilnice.

Fie că este vorba de alergat, ciclism, dans sau yoga, cu cât sunt practicate mai mult aceste activități, cu atât vor fi resimțite mai mult și beneficiile.

Alimentație sănătoasă

Unul dintre aspectele importante ale unei alimentații sănătoase pentru prevenirea depresiei este asigurarea unei cantități adecvate de nutrienți esențiali pentru funcționarea sănătoasă a creierului.

Acești nutrienți joacă un rol esențial în producția de neurotransmițători, substanțe chimice din creier responsabile pentru reglarea stării de spirit.

De exemplu, serotonina este influențată de nivelul de triptofan și vitamina B6 din dietă.

Alți nutrienți, cum ar fi acizii grași omega-3, au proprietăți antiinflamatorii și sunt implicați în structura membranelor celulare și transmiterea semnalelor neuronale.

Antioxidanții, precum vitamina C și vitamina E, ajută la protejarea celulelor nervoase.

Unele vitamine și minerale, cum ar fi vitamina D și magneziul, joacă un rol în producția și reglarea hormonilor.

Acidul folic (vitamina B9) este crucial în dezvoltarea sistemului nervos în timpul sarcinii și în menținerea sănătății creierului la adulți.

Alimente recomandate

• Alimente bogate în acizi grași omega-3, precum peștele gras, semințele de in și nucile.
• Laptele, cerealele integrale, ouăle și ciupercile, care sunt bogate în vitamina D.
• Fructele și legumele, care sunt surse bogate de antioxidanți.

Alte recomandări

• Limitarea consumului de alimente procesate, bogate în zaharuri și grăsimi saturate, care pot contribui la inflamații și afectarea sănătății mintale.
• Menținerea unei variații în alimentație și evitarea anumitor restricții extreme, care pot duce la deficiențe nutriționale.
• Consumul moderat de cafea și alcool, deoarece excesul poate contribui la disfuncții ale sistemului nervos și poate agrava simptomele depresiei.
• Consumul regulat de apă pentru menținerea unei hidratări corespunzătoare, deoarece deshidratarea poate contribui la apariția simptomelor de depresie.
• Planificarea meselor și evitarea consumului în grabă sau la ore neregulate a alimentelor, pentru a menține stabilitatea glicemică.

Somn regulat și odihnă

Un somn adecvat contribuie la menținerea echilibrului chimic al creierului, inclusiv la nivelul neurotransmițătorilor, precum serotonina și dopamina, despre care am mai discutat.

Somnul de calitate scăzută afectează capacitatea de concentrare, de luare a deciziilor și funcționare cognitivă.

Lipsa somnului poate amplifica reacțiile la stres și poate face mai dificilă gestionarea emoțiilor negative.

Un somn sănătos susține sistemul imunitar, ceea ce poate ajuta organismul să facă față mai eficient factorilor de stres și inflamației.

Pentru un somn odihnitor, se recomandă evitarea stimulentelor precum cafeaua și nicotina, precum și expunerea la ecrane înainte de culcare.

De asemenea, este benefic să se evite exercițiile fizice intense înainte de a merge la somn și să se asigure că dormitorul este un mediu ferit de zgomote și lumină.

Reducerea stresului

Primul pas constă în identificarea atentă a factorilor de stres.

În fața unei munci solicitante sau cu responsabilități mari, ne putem reevalua adevăratele motivații și satisfacții.

Pentru a gestiona termenele limită strânse, putem elimina factorii care ne perturbă ritmul și productivitatea.

Este importantă stabilirea unor limite clare.

În cazul conflictelor la locul de muncă, comunicarea deschisă și ascultarea activă sunt esențiale pentru rezolvarea problemelor.

În cazul acestor conflicte este eficientă implicarea unei terțe părți.

Vorbitul în public, aglomerația din trafic, îngrijirea membrilor familiei, examenele, deciziile importante și știrile negative sunt posibili candidați redutabili printre factorii de stres.

Există, de asemenea, o serie de activități care contribuie la reducerea stresului.

• Tehnicile de relaxare, meditația, respirația profundă, organizarea eficientă a timpului și stabilirea priorităților pot diminua sentimentele de copleșire;
• Activități precum dansul, grădinăritul și voluntariatul pot reduce semnificativ stresul;
• Lectura, pictura și gătitul sunt modalități creative de a te relaxa;
• Interacțiunea cu animalele de companie, masajul și terapia prin râs îmbunătățesc starea de bine;
• Planificarea călătoriilor și reorganizarea casei aduc un sentiment de satisfacție.

Susținerea socială

Acordarea unei mai mari atenții și energii în menținerea unui cerc de prieteni și relații solide, unde ne simțim acceptați și susținuți, este esențială pentru prevenirea depresiei.

Într-o lume din ce în ce mai aglomerată și digitalizată, investiția în conexiuni umane autentice rămâne o abordare înțeleaptă.

Socializarea este probabil cel mai important factor pentru o viață în care să ne simțim împliniți și fericiți.

Limitarea consumului de alcool și a altor dependențe nocive

Evitarea consumului de alcool și a abuzului de substanțe este importantă, deoarece acestea pot agrava simptomele depresiei. Se recomandă crearea unui program regulat, în care să se echilibreze activitățile și să se aloce timp pentru sine.

Atenția pe afecte pozitive

O atitudine pozitivă poate fi un scut împotriva depresiei, întărind reziliența emoțională și promovând bunăstarea mentală. Iată o serie de activități care pot fi făcute cu ușurință:

• Notarea în fiecare zi, într-un jurnal de recunoștință, a faptelor pentru care suntem recunoscători.
• Practicarea mindfulness și a meditației care ne readuc atenția în prezent și asupra lucrurilor pozitive din jur.
• Comunicarea cu oameni pozitivi, cu o atitudine pozitivă și care oferă sprijin.
• Implicarea în activități plăcute, cum ar fi hobby-uri sau sporturi, care aduc satisfacție și bucurie.
• Stabilirea de obiective pozitive și realiste pentru viitor, pentru a menține motivația și a experimenta emoții pozitive în timpul progreselor.
• Oferirea de ajutor și sprijin altor persoane, deoarece acest lucru poate aduce sentimente profunde de mulțumire și împlinire.
• Limitarea expunerii la conținut negativ din mass-media sau pe rețelele sociale.
• Conștientizarea gândurilor negative și schimbarea lor în gânduri pozitive și constructive.
• Practicarea tehnicilor yoga sau respirație profundă, pentru a reduce stresul.

Unde se poate găsi ajutor pentru depresie?

• Medicul de familie este adesea prima persoană la care ne adresăm în ceea ce privește problemele de sănătate. El poate oferi o perspectivă medicală asupra depresiei și poate furniza informații esențiale despre tratamentul disponibil. De asemenea, medicul de familie poate recomanda un psihoterapeut sau un medic psihiatru, care oferă tratament specific pentru depresie. Prin intermediul psihoterapiei se pot dezvolta strategii eficiente pentru a face față simptomelor depresiei și pentru îmbunătățirea stării de bine.
• Grupurile de suport pot fi o modalitate valoroasă de conectare cu alți oameni care trec prin experiențe similare. Prin participarea la terapie de grup, indivizii pot împărtăși experiențe, găsi sprijin emoțional și dezvolta noi perspective.
• Internetul oferă o gamă largă de resurse și informații despre gestionarea depresiei. Este recomandat să verificăm informațiile din surse de încredere. Organizațiile de sănătate mintală și instituțiile medicale oferă sfaturi și informații bazate pe dovezi științifice.
• Nu în ultimul rând, acest articol poate fi consultat, oricând, fiind o resursă valoroasă cu informații utile și documente. De asemenea, se poate accesa platforma Psymep în vederea consultării unui psihoterapeut acreditat, pentru asistență personalizată în gestionarea sănătății mintale.

 

Referințe:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7327519/

https://elicit.com/?workflow=table-of-papers&run=d801732c-33b3-4fb6-b75f-0188ebc37a2e

https://journals.lww.com/hrpjournal/abstract/2020/01000/gender_differences_in_depression__biological,.2.aspx

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9685708/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31760505/

https://journals.lww.com/acsm-csmr/fulltext/2019/08000/the_role_of_exercise_in_preventing_and_treating.6.aspx?gclid=EAIaIQobChMI-7v944mv_QIV5QznCh2HugbZEAAYASAAEgL1B_D_BwE