Anorexia este a treia boală cronică care apare cel mai des în perioada adolescenței fără să țină cont de vârstă, sex, cultură sau rasă având totuși predispoziții biologice, psihologice și sociale.
Corpul uman este ca o mașinărie care nu poate funcționa fără combustibil, în acest caz fără hrană fizică și emoțională iar acest deficit are mai multe efecte psihologice asupra întregului organism.
Insuficiența nutrienților din hrană influențează centrii emoționali din creier și are efecte adverse asupra dispoziției noastre. De aceea cei care se înfometează devin triști, iritabili și se înfurie ușor instalând-se depresia și crescând riscul apariției tentativelor de suicid. Astfel anorexia generează schimbări majore de comportament precum depresia și tendința de a se izola de grupul de prieteni.
Oamenii care suferă de anorexie au o stima de sine scăzută și experimentează sentimente de inutilitate căci stima lor de sine este dependentă de greutatea și de conformația corpului. Kilogramele în minus sunt un semn de autodisciplină pe când kilogramele în plus echivalează cu un veritabil eșec al autocontrolului.
Ei pot apela la comportamente distructive precum automutilarea pentru a reuși să facă fata emoțiilor dureroase pe care nu știu cum să le gestioneze. Se poate afirma că anorexia nervoasă este un comportament autodistructiv inconștient și durabil.
Deși multe persoane anorectice au un nivel de inteligență destul de ridicat, modul lor de gândire devine rigid și se rezumă la condiția “dacă voi fi mai slabă, mă voi simți mai bine”.
În timp, capacitatea de a gândi obiectiv, logic se diminuează iar persoanele care suferă de anorexie devin iritabile, sensibile și încep să se certe cu persoanele care vor să le ofere ajutor. Mulți anorectici neagă gravitatea situației lor pentru că au dificultăți de evaluare a greutății și a conformației propriului corp.
Aceștia întâmpina dificultăți în menținerea rețelei sociale din care fac parte evitând din ce în ce mai mult evenimentele sociale mai ales pe cele care implică mâncare. Motivul fiind rușinea legată de raționalizarea porțiilor de mâncare și anumite obiceiuri alimentare restrictive pe care încep să și le impuna cei care suferă de această tulburare.
La persoanele suferinde apare scăderea interesului fata de majoritatea activităților, indiferent că este vorba de vechi pasiuni sau de munca profesională din cauza apatiei și a oboselii care se instalează. Crește gradul de introvertire, persoanele fiind mai atente la ceea ce se petrece în interiorul lor și ignorând ceea ce există în exterior. Prin introspecție, ele se concentrează pe viața lor interioară bogată plină de emoții și durere.
Stilul lor alimentar suferă modificări: combină altfel alimentele, mănâncă produse dietetice, calculează atent caloriile, nu mănâncă în prezența altor oameni, au ritualuri legate de mâncare iar cu timpul încep să evite felurile de mâncare preferate. De asemenea, pot dezvolta comportamente obsesive mai ales în bucătărie, unde petrec mult timp axând-se pe curățenie. Un exemplu ar fi obsesia de a merge o anumită distanță zilnic, obsesia de a urma un anumit program de exerciții fizice sau de a păstra lucrurile într-o anumita ordine. Fiind extrem de precise, aceste obiceiuri interferează cu abilitatea de a fi spontan și relaxat.
Alte efecte negative ale anorexiei nervoase se referă la pierderea capacității de concentrare și atenție, la tulburări de memorie și la refuzul de a accepta gravitatea situației. Deși cei care se înfometează ar putea să nu fie conștienți de acest lucru, înfometarea scade capacitatea de concentrare.
Există un punct comun între anorexie și starea de dependență, persoanele încercând să atingă o stare euforică prin efectul slăbirii. Anoreticul este dependent de regimul său permanent și de ideea de slăbire continuă temând-se intens de ideea de a se îngrașă. Cercetătorii spun că teama de îngrășare simțită prin perspectiva unui anorectic este chiar mai dramatică decât teama de moarte.
În ceea ce privește viața amoroasă a persoanelor cu această tulburare de alimentație, statusul este unul instabil. Relațiile lor sentimentale sunt superficiale sau sunt dependente de partener. Chiar dacă își doresc foarte mult să aibă intimitate în cuplu, percepția asupra propriului corp generează teama de un asemenea angajament. De asemenea, din cauza incapacității organismului de a susține secreția echilibrată de hormoni și a activității reduse a dopaminei din creier apare și scăderea libidoului.
În urma unei cercetări care a studiat atitudinile pacientelor față de anorexie, a reieșit că anorexia protejează, conferă control și încredere în sine dar în reversul medaliei are efecte negative asupra sănătății fizice, a interacțiunii sociale și a stării psihologice de well-being. În ceea ce privește tratamentul pentru vindecarea anorexiei, acesta trebuie diferențiat în funcție de vârsta persoanei, durată, gravitate, mediul familial și nivelul social. S-a dovedit a fi eficientă combinarea între terapia individuală, de grup și familială folosind tehnici specifice terapiei imaginii corporale, terapiei algeriană, interpersonale sau cognitiv-comportamentale.
Chiar dacă tratamentul anorexiei este unul de durată, nu trebuie să ne dăm bătuți în fața ei ci să căutam ajutor specializat pentru a o învinge!
Referințe:
Dafinoiu I., Enea V., Anorexia nervoasă. Teorie, evaluare și tratament, Ed. Polirom, București, 2012
Schelotto G., Foamea ucigașă. Bulimia și anorexia. Două povestiri adevărate, Ed. All, București, 2012
